retro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÉTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care reflectă o întoarcere în timp (reluând sau imitând un stil mai vechi). – Din
fr. retro[grade].
retro (Dicționar de neologisme, 1986)RETRO- Element prim de compunere savantă cu sensul „în urmă”, „îndărăt”, „în spate”. [< fr.
rétro-, it.
retro-, cf. lat.
retro].
retro (Dicționar de neologisme, 1986)RETRÓ s.n. (
La biliard) Efect de recul. ◊
A face un retro = a executa o lovitură care să imprime bilei o mișcare înapoi. [< fr.
rétro].
retro (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETRO1- pref. „înapoi”, „în urmă”, „în sens contrar”. (< fr.
rétro-, cf.
lat. retro)
retro (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÉTRO2 I.
adj. inv. (despre stil, muzică, modă) care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi). II. s. n. (biliard) efect de recul. ♦ a face un ~ = a executa o lovitură care să imprime bilei o mișcare înapoi. (< fr.
rétro)
retro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rétro (re-tro) adj. invar.retro (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÉTRO1 (‹
fr.; {s}
lat. retro „înapoi”) Element de compunere cu sensul „înapoi, în sens contrar”, care servește la formarea unor substantive, adjective sau verbe (
ex. retrogradare, retrospectiv, retroversiune).
retro (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÉTRO2 (‹
fr.)
adj. invar. Care indică o preferință pentru fenomene din trecut; care marchează o întoarcere, reluând sau imitând un stil mai vechi (
ex. muzică
r.).
retro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÉTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care indică o preferință pentru fenomene din trecut; care marchează o întoarcere, reluând sau imitând un stil mai vechi. — Din
fr. retro[grade].