retrimite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRIMÍTE, retrimít, vb. III.
Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. –
Re1- +
trimite (după
fr. renvoyer).retrimite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrimíte (a ~) (re-tri-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. retrimít, perf. s. 1
sg. retrimiséi, 1
pl. retrimíserăm; conj. prez. 3
să retrimítă; ger. retrimițấnd; part. retrimísretrimite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRIMÍTE, retrimít, vb. III.
Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. —
Pref. re- +
trimite (după
fr. renvoyer).