retorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din
retoric.retorism (Dicționar de neologisme, 1986)RETORÍSM s.n. (
Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [<
retor(ic) +
-ism].
retorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETORÍSM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)
retorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retorísm s. n.retorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. — Din
retoric.