retoroman - explicat in DEX

retoroman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

retoroman (Dicționar de neologisme, 1986)
RETOROMÁN, -Ă adj. (Despre limbă, dialecte) Vorbit de o populație romanică din unele regiuni ale Elveției orientale, din Tirol și din Friul. [< fr. rhéto-roman].

retoroman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații din sud-estul Elveției și nord-estul Italiei și din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanșa și friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)

retoroman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoroman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RETOROMÁN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în SE Elveției și în NE Italiei, în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor, privitor la retoromani. ◊ Limba r. (și subst.) = limbă romanică vorbită de retoromani; prezintă mari deosebiri dialectale. Varietatea cea mai bine reprezentată este friulana, apoi urmează romanșa (varietatea vestică), pe baza căreia s-a dezvoltat retoromana literară, devenită una dintre cele patru limbi de stat ale Elveției. Cele mai vechi texte datează din sec. 11-12.

retoroman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și ia sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la, retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. — Din fr. rhéto-roman.

retoroman (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reto-román saŭ retoromán, -ă adj. (d. ret-ic și roman). Din Reția (Rhaetia) saŭ din cantonu Grizonilor (Elveția): limba retoromană se derivă din latină și se vorbește la izvoru Rinuluĭ și Inuluĭ, în sudu Tiroluluĭ și răsăritu provinciiĭ Veneția. S. m. și f. Locuitor din aceste regiunĭ: un Retoroman.

retoroman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reto-roman a. ce ține de Engadin: graiul reto-roman.