retoroman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține retoromanilor (
1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (
1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din
fr. rhéto-roman.