retorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din
fr. rétorsion.retorsiune (Dicționar de neologisme, 1986)RETORSIÚNE s.f. Întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. ♦ Act juridic prin care un stat exercită un drept spre a determina un alt stat să înceteze exercitarea unui drept similar. [Pron.
-si-u-. / < fr.
rétorsion].
retorsiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETORSIÚNE s. f. 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. act inamical la care recurge un stat spre a determina un alt stat să înceteze anumite acte inamicale pe care le săvârșește împotriva sa. (< fr.
rétorsion)
retorsiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retorsiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúniretorsiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RETORSIÚNE (‹
fr.;
lat. retorsio <
retorquere „a răsuci”)
s. f. Exercitare cu rigoare a unui drept de către un stat în scopul determinării unui alt stat de a înceta exercitarea unui drept cu aceeași rigoare, neținând seama de reguli de morală sau curtoazie internațională (ex, sporirea excesivă a taxelor vamale; expulzarea în masă a unor cetățeni străini).
retorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. — Din
fr. rétorsion.