retezătură - explicat in DEX

retezătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

retezătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.

retezătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.