restitutor - explicat in DEX

restitutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

restitutor (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTITUTÓR s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur].

restitutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTITUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care restituie un lucru. II. s. n. aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. (< fr. restituteur, it. restitutore)

restitutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. — Din it. restitutore.