restituire - explicat in DEX

restituire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere.

restituire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

restituire (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].

restituire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. — V. restitui.