restrânge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTRẤNGE, restrấng, vb. III.
Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦
Refl. (
Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. –
Re1- +
strânge (după
fr. restreindre).