restitutoriu - explicat in DEX

restitutoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

restitutoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].

restitutoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)

restitutoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. — Din lat. restitutorius.