respinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPÍNGE, resping, vb. III.
Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta.
2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi.
3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă.
4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din
it. respingere.