respirabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din
fr. respirable, lat. respirabilis.respirabil (Dicționar de neologisme, 1986)RESPIRÁBIL, -Ă adj. Care poate fi respirat. [Cf. fr.
respirable].
respirabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESPIRÁBIL, -Ă adj. (despre aer) care poate fi respirat. (< fr.
respirable)
respirabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*respirábil, -ă adj. (lat.
respirabilis). Care nu se poate respira:
aeru prea încărcat de acid carbonic nu e respirabil.respirabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!respirábil adj. m.,
pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábilerespirabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)respirabil a. ce se poate respira.
respirabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. — Din
fr. respirable, lat. respirabilis.