repunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de
a repune și rezultatul ei. –
V. repune.repunere (Dicționar de neologisme, 1986)REPÚNERE s.f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. [<
repune].
repunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*repúnere s. f., g.-d
art. repúnerii; pl. repúnerirepunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de
a repune și rezultatul ei. —
V. repune.