reologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [
Pr.:
re-o-] – Din
reologie.reologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reológic (re-o-) adj. m.,
pl. reológici; f. reológică, pl. reológicereologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [
Pr.:
re-o-] — Din
reologie.