reometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéomètre.reometru (Dicționar de neologisme, 1986)REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr.
rhéomètre].
reometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr.
rhéomètre)
reometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reométru (re-o-me-tru) s. n.,
art. reométrul; pl. reométrereometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [
Pr.:
re-o-] — Din
fr. rhéomètre.