reometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéométrie, engl. rheometry.reometrie (Dicționar de neologisme, 1986)REOMETRÍE s.f. Tehnică a măsurării mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. [Gen.
-iei. / < fr.
rhéométrie, cf. gr.
rheos – curent,
metron – măsură].
reometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr.
rhéométrie)
reometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [
Pr.:
re-o-] — Din
fr. rhéométrie, engl. rheometry.