renaște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENÁȘTE, renásc, vb. III.
Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. –
Re1- +
naște (după
fr. renaître).
renaște (Dicționar de neologisme, 1986)RENÁȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i.
renásc. / după fr.
renaître].
renaște (Marele dicționar de neologisme, 2000)RENÁȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr.
renaître)
renaște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renáște (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. renásc, 1
pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscútrenaște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)renaște v.
1. a naște din nou;
2. a reapare:
frunzele renasc.renaște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENÁȘTE, renásc, vb. III.
Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. —
Pref. re- +
naște (după
fr. renaître).