remuu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMÚU s. n. (
Mar.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (
Met.)
Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [
Var.:
remú s. n.] – Din
fr. remous.remuu (Dicționar de neologisme, 1986)REMÚU s.n. Variație treptată a înălțimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă
propulsată prin elice. ◊
Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. [Pron.
-mu-u, var.
remu s.n. / < fr.
remous].
remuu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REMÚU (REMÚ) (‹
fr.)
s. n. Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă; poate fi produs sau accentuat de existența unor obstacole sau de circulația navelor. ◊ (
METEOR.)
R. de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți de aer ascendenți și descendenți.
remuu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMÚU s. n. v. remu.