ren - explicat in DEX

ren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

ren (Dicționar de neologisme, 1986)
REN s.m. Mamifer rumegător din regiunile polare asemănător cu cerbul, care se poate domestici. [< fr. renne].

ren (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REN s. m. mamifer rumegător din regiunile polare, asemănător cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne)

ren (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ren m. (fr. renne, d. germ. renn). Un fel de cerb care trăĭește pin [!] nordu Europeĭ, Asiiĭ și Americiĭ de Nord. – Renu ajunge pînă la o înălțime de 1 m. 20. E sobru și rezistent și foarte folositor Laponilor și Eschimoșilor pin [!] lapte, carne, sînge, pele [!] și coarne. Se nutrește cu lichenĭ, pe care-ĭ găsește scurmînd zăpada cu coarnele. E întrebuințat și ca vită de tras și e ținut într´o semi-domesticitate.

ren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ren s. m., pl. reni

ren (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REN [jern] (‹ chineză „omenie”) s. m. Principiu esențial al gândirii morale și sociale a lui Confucius (Kong zi). Se referă nu numai la omenie ca virtute individuală, ci și la atitudinea bună, omenoasă în actul guvernării.

ren (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REN (‹ fr.) s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate, prezente atât la mascul cât și la femelă, având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite (Rangifer tarandus). Trăiește în tundrele din N Europei, Asiei și Americii de Nord, iar toamna migrează în zona pădurilor de conifere. În Laponia și Siberia este folosit ca animal de tracțiune. În America de Nord (unde este numit caribu) este întâlnit numai în stare sălbatică. Se hrănesc mai ales cu licheni. În unele regiuni este vânat pentru carne și piele. Domesticit, este folosit ca animal de tracțiune.

ren (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ren m. cuadruped, analog cerbului, care trăiește în țările Nordului.

ren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coamele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). — Din fr. renne.