renan - explicat in DEX

renan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

renan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*renán, -ă adj. (lat. rhenanus, d. Rhenus, Rinu). De pe malurile Rinuluĭ: țările renane. Subst. Locuitor de la Rin.

renan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RENAN [renã], Joseph-Ernest (1823-1892), scriitor, filozof, filolog și istoric al religiilor francez. După studii teologice îndelungate, trece printr-o criză mistică, care îl face să renunțe la sacerdoțiu și să se dedice filozofiei (1845), pe care a predat-o la Collège de France. Autor al unei cunoscute „Vieți a lui Iisus”, în care a negat caracterul divin al acestuia, iscând un imens scandal în epocă. A studiat îndeosebi începuturile creștinismului („Istoria originilor creștinismului”), încercând, într-o modalitate literară erudită, o fuziune a gândirii filozofice cu cea religioasă. Lucrări de politologie („Monarhia constituțională în Franța”). Memorialistică.

renan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
renan a. așezat pe malurile Rinului: Prusia renană.

renan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Renan (Ernest) m. ilustru scriitor și orientalist francez: Viața lui Isus, Istoria originilor Creștinismului (1823-1892).

renan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. — Din fr. rhénan.