renascentist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENASCENTÍST, -Ă, renascentiști, -ste, adj. Referitor la Renaștere, care aparține Renașterii, care este în spiritul Renașterii. – După
germ. renaissancistisch.renascentist (Dicționar de neologisme, 1986)RENASCENTÍST, -Ă adj. Referitor la Renaștere; renascentin. [<
Renaștere].
renascentist (Marele dicționar de neologisme, 2000)RENASCENTÍST, -Ă adj. care aparține Renașterii. (< sp.
renascentista)
renascentist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renascentíst adj. m.,
pl. renascentíști; f. renascentístă, pl. renascentísterenascentist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENASCENTÍST, -Ă, renascentiști, -ste, adj. Referitor la Renaștere, care aparține Renașterii, care este în spiritul Renașterii. — După
germ. renaissancistisch.