renaște - explicat in DEX

renaște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re¹- + naște (după fr. renaître).

renaște (Dicționar de neologisme, 1986)
RENÁȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renásc. / după fr. renaître].

renaște (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENÁȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître)

renaște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
renaște v. 1. a naște din nou; 2. a reapare: frunzele renasc.

renaște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. — Pref. re- + naște (după fr. renaître).