renăscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. –
Renaște +
suf. -ător.renăscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renăscătór adj. m.,
pl. renăscătóri; f. sg. și
pl. renăscătoárerenăscător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. —
Renaște +
suf. -
ător.