remuneratoriu - explicat in DEX

remuneratoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

remuneratoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
REMUNERATÓRIU, -IE adj. Care recompensează, remunerează; folositor, rentabil. [Pron. -riu. / cf. fr. rémunérateur, rémunératoire].

remuneratoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMUNERATÓRIU, -IE adj. care remunerează; lucrativ, rentabil. (< fr. rémunératoire)

remuneratoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. — Din fr. rémunératoire.