remarcà - explicat in DEX

remarca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

remarca (Dicționar de neologisme, 1986)
REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer].

remarca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)

remarca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.

remarca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. — Din fr. remarquer.