remaniere - explicat in DEX

remaniere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

remaniere (Dicționar de neologisme, 1986)
REMANIÉRE s.f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei; (spec.; polit.) schimbare a compoziției unui guvern. [Pron. -ni-e-. / < remania].

remaniere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*remaniére f. Acțiunea de a remania.

remaniere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remaniere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REMANIÉRE (‹ remania) s. f. 1. Ansamblu de operații de corectare a defectelor unor materiale sau produse care nu corespund condițiilor calitative impuse, dar care nu sunt rebut total. 2. (Dr.) R. ministerială (sau guvernamentală) = schimbare în componența unui guvern, intervenită în urma demisiei a cel puțin unui membru al guvernului, a trecerii lui la conducerea unui alt minister, a modificării produse în conducerea unor ministere etc.

remaniere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] — V. remania.