remania (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMANIÁ, remaniez, vb. I.
Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc.
2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale.
3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [
Pr.:
-ni-a] – Din
fr. remanier.remania (Dicționar de neologisme, 1986)REMANIÁ vb. I. tr. A modifica (o lucrare, o instituție etc.); (
spec.) a schimba compoziția unui guvern. [Pron.
-ni-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
remanier].
remania (Marele dicționar de neologisme, 2000)REMANIÁ vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalație, o instituție); a schimba compoziția unui guvern. 2. a înlătura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse. (< fr.
remanier)
remania (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remaniá (a ~) (-ni-a) vb.,
ind. prez. 3
remaniáză, 1
pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3
să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)remania (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMANIÁ, remaniez, vb. I.
Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc.
2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale.
3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [
Pr.:
-ni-a] — Din
fr. remanier.remanià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)remanià v. a face schimbări, îndreptări unei opere.