remarcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de
a (se) remarca și rezultatul ei. –
V. remarca.remarcare (Dicționar de neologisme, 1986)REMARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. [<
remarca].
remarcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMARCÁRE, remarcâri, s. f. Acțiunea de
a (se) remarca și rezultatul ei. —
V. remarca.