remarcabil - explicat in DEX

remarcabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMARCÁBIL,-Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

remarcabil (Dicționar de neologisme, 1986)
REMARCÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în seamă; deosebit, însemnat. [Cf. fr. remarquable].

remarcabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMARCÁBIL, -Ă adj. demn de remarcat; deosebit, însemnat; valoros. (< fr. remarquable)

remarcabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*remarcábil, -ă adj. (fr. remarquable). Demn de a fi luat în samă [!], însemnat, distins: acțiune remarcabilă. Adv. Un copil remarcabil înzestrat.

remarcabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
remarcabil a. demn de a fi remarcat.

remarcabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. — Din fr. remarquable.