reluctanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (
Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊
Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din
fr. réluctance.