relua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELUÁ, reiáu, vb. I.
Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi.
2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). –
Re1 +
lua (după
fr. reprendre).
relua (Dicționar de neologisme, 1986)RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron.
-lu-a, p.i.
reiáu, 2
-iei, 3
-ia, conj.
reia. / după fr.
reprendre].
relua (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re
1- + lua)
relua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reluá (a ~) (-lu-a) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reiáu, 2
sg. reiéi, 3
sg. reiá, 1
pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1
sg. reluásem, 1
pl. reluáserăm; conj. prez. 3
să reiá; imper. 2
sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)relua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELUÁ, reiáu, vb. I.
Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi.
2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). —
Pref. re- +
lua (după
fr. reprendre).
reluà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reluà v.
1. a lua din nou, a lua înnapoi;
2. a continua ceva întrerupt:
a relua convorbirea.