reluare - explicat in DEX

reluare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

reluare (Dicționar de neologisme, 1986)
RELUÁRE s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. [< relua].

reluare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RELUÁRE s. f. acțiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua)

reluare (Dicționaru limbii românești, 1939)
reluáre f. Acțiunea de a relua. V. reĭaŭ.

reluare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reluare f. 1. acțiunea de a relua; 2. reprezentare nouă a unei piese ce nu se mai juca.

reluare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. — V. relua.