reluctivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (
Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din
fr. reluctivité, engl. reluctivity.reluctivitate (Dicționar de neologisme, 1986)RELUCTIVITÁTE s.f. (
Fiz.) Valoare inversă a permeabilității magnetice. [Cf. fr.
réluctivité].
reluctivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELUCTIVITÁTE s. f. reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope. (< fr.
réluctivité, engl.
reluctivity)
reluctivitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RELUCTIVITÁTE (‹
fr.,
engl.)
s. f. Mărime caracteristică materialelor magnetice, egală cu reluctanța dintre două fețe opuse ale unui cub confecționat din materialul respectiv și având muchia egală cu unitatea.
reluctivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (
Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. — Din
fr. reluctivité, engl. reluctivity.