regulator - explicat in DEX

regulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

regulator (Dicționar de neologisme, 1986)
REGULATÓR, -OÁRE adj. Care regularizează o mișcare, o funcție. // s.m. și f. Cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur].

regulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGULATÓR, -OÁRE I. adj. care regularizează o mișcare, o funcție. II. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. (< fr. régulateur, germ. Regulator)

regulator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*regulatór, -oáre adj. (d. a regula; fr. régulateur, it. regolatore). Care regulează: putere regulatoare. S. n., pl. oare. Orĭ-ce aparat destinat să reguleze mersu uneĭ mașinĭ, maĭ ales să reguleze trecerea aburuluĭ din căldare la cilindre. V. îndreptar.

regulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regulatór¹ adj. m., pl. regulatóri; f. sg. și pl. regulatoáre

regulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regulator a. care regulează. ║ n. aparat ce servă a regula mersul unei mașini.

regulator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. — Din fr. régulateur, germ. Regulator.