reglementa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I.
Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din
fr. réglementer.reglementa (Dicționar de neologisme, 1986)REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr.
réglementer].
reglementa (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr.
réglementer)
reglementa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reglementá (a ~) (re-gle-) vb.,
ind. prez. 3
reglementeázăreglementà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reglementà v.
1. a supune unor reglemente;
2. a face reglemente.
reglementa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I.
Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. — Din
fr. réglementer.