reglement(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REGLEMÉNT,reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.
reglement(Dicționaru limbii românești, 1939) *reglemént, V. regulament.
reglement(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte
reglement(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) reglement n. regulament (= fr. règlement).
reglement(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REGLEMÉNT,reglemente, s. n. (înv.) Regulament. — Din fr. réglement, germ. Reglement.