reglementare - explicat in DEX

reglementare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

reglementare (Dicționar de neologisme, 1986)
REGLEMENTÁRE s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].

reglementare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REGLEMENTÁRE (‹ reglementa) s. f. 1. Acțiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu (ex. în materie de transport, de construcții, de aprovizionare tehnică-materială); operația de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizată spre a desemna normele impuse în mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales în ce privește siguranța și normele de protecție pașnică a mediului. 3. Reglementarea pașnică a problemelor internaționale = principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta O.N.U., potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței. 4. Reglementarea nașterilor (contracepția) = acțiune destinată evitării temporare a procreației. Proces încurajat de Organizația Mondială a Sănătății, după 1985, pentru îngrădirea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă greu suportabilă de statele respective.

reglementare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. — V. reglementa.