regla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGLÁ, reglez, vb. I.
Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
2. (
Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din
fr. régler.