reglementà - explicat in DEX

reglementa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

reglementa (Dicționar de neologisme, 1986)
REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].

reglementa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)

reglementa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.

reglementa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. — Din fr. réglementer.