reglare - explicat in DEX

reglare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

reglare (Dicționar de neologisme, 1986)
REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].

reglare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REGLÁRE (‹ regla) s. f. Acțiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operații executate cu ajutorul unor dispozitive și legături prin care o mărime fizică a unui proces tehnic sau a unei instalații este adusă și menținută într-o dependență prestabilită față de o altă mărime. Poate fi automată sau manuală. ♦ Ansamblu de operații efectuate asupra unui sistem tehnic înainte de punerea lui în funcțiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau funcționării sistemului respectiv.

reglare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. — V. regla.