regalitate - explicat in DEX

regalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

regalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
REGALITÁTE s.f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalità, cf. fr. royauté].

regalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGALITÁTE s. f. 1. caracter regal³. 2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, după fr. royauté)

regalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*regalitáte (d. regal; fr. royauté). Demnitatea de rege: a aspira la regalitate. Regiĭ: munificențele regalitățiĭ.

regalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regalitate f. demnitate de rege.

regalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. — Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. r o y a u t é.