recuzație - explicat in DEX

recuzație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

recuzație (Dicționar de neologisme, 1986)
RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].

recuzație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECUZÁȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)

recuzație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. — Din fr. récusation, lat recusatio.