recuzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Cel) căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. –
V. recuza.recuzat (Dicționar de neologisme, 1986)RECUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. [<
recuza].
recuzat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recuzát adj. m.,
s. m.,
pl. recuzáți; adj. f.,
s. f. recuzátă, pl. recuzáterecuzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj.,
s. m. și
f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. —
V. recuza.