recuzabil - explicat in DEX

recuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

recuzabil (Dicționar de neologisme, 1986)
RECUZÁBIL, -Ă adj. Care se poate recuza. [Cf. fr. récusable].

recuzabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECUZÁBIL, -Ă adj. care poate fi recuzat. (< fr. récusable)

recuzabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recuzábil, -ă adj. (d. recuz, după a- și s-cuzabil). Care poate fi recuzat: martur recuzabil. Fig. Care merită puțină încredere.

recuzabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recuzabil a. 1. ce poate fi recuzat; 2. care merită puțină încredere: mărturie recuzabilă.

recuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. — Din fr. récusable.