recurgere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÚRGERE s. f. Acțiunea de
a recurge și rezultatul ei. –
V. recurge.recurgere (Dicționar de neologisme, 1986)RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (
2). [<
recurge].
recurgere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recúrgere s. f.,
g.-d. art. recúrgeriirecurgere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECURGÉRE s. f. Acțiunea de
a recurge și rezultatul ei. —
V. recurge.