recurent - explicat in DEX

recurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

recurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

recurent (Dicționar de neologisme, 1986)
RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

recurent (Dicționar de neologisme, 1986)
RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

recurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

recurent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recurént, -ă adj. (lat. recúrrens, -curréntis, part. d. recurrere, a alerga înapoĭ. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervĭ recurențĭ. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra terminilor din apoĭ [!]: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurentu). Med. Frigurĭ recurente, un fel de frigurĭ maĭ grave de cît [!] cele obișnuite și chiar mortale cînd omu e răŭ hrănit.

recurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recurent m. Jur. cel ce face recurs.

recurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. — Din fr. récurrent.