recursie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÚRSIE, recursii, s. f. Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [
Var.:
recursiúne s. f.] – Din
lat. recursio, -onis.recursie (Dicționar de neologisme, 1986)RECÚRSIE s.f. (
Fon.) Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen.
-iei, var.
recursiune s.f. / < lat.
recursio].
recursie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECÚRSIE s. f. (fon.) moment în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. (< fr.
récursion, lat.
recursio)
recursie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recúrsie (-si-e) s. f.,
art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)recursie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÚRSIE, recursii, s. f. Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [
Var.:
recursiúne s. f.] —
Din lat. recursio, -onis.