recurs - explicat in DEX

recurs (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

recurs (Dicționar de neologisme, 1986)
RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. Recurgere. ◊ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].

recurs (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistență). ♦ a avea ~ la = a avea acces la... ◊ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)

recurs (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *recúrs n., pl. urĭ (lat. recursus. V. curs). Jur. Acțiunea și dreptu saŭ posibitatea de a recurge, de a te adresa cerînd ajutor la instanța supremă: a face recurs la curtea de casațiune, a avea recurs. A face recurs la, a recurge la, a fugi la, a apela la: fac recurs la amiciĭ meĭ. V. apel.

recurs (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recúrs s. n., pl. recúrsuri

recurs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recurs n. 1. cerere de ajutor: a avea recurs la o autoritate; 2. dreptul de a intenta o acțiune în daune interese; 3. Jur. recurgerea la un tribunal superior în contra deciziunii unui alt tribunal: a făcut recurs în Casație.

recurs (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. — Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.