recunoștință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. –
Recunoaște +
suf. -ință (după
fr. reconnaissance).